lunedì 10 novembre 2014

Listă de români americani - Film, teatru.

Dustin Hoffman - actor

Lauren Bacall - actriță, căsătorită cu actorul american Humphrey Bogart.

Edward G. Robinson  - actor: Taxi Driver, Thelma and Louise, Reservoir Dogs, Pulp Fiction - doar câteva din filmele sale

Adrian Zmed – actor, cel mai cunoscut din serialul de televiziune T.J. Hooker.

Christian Calson - producător de film

A.L. Diamond - regizor scriitor de cărți comice - pictor, regizor de film, scenarist și producător de film 

Dan Nuțu - actor de teatru și de film de origine română

John Randolph - actor: Serpico, Prizzi's Honor. El este de asemenea un câștigător al premiului Tony pentru cel mai bun actor.

Steven Cojocaru -critic de modă, comentator TV în emisiuni de divertisment, și intervievatoare de celebrități 

John Florescu - producător executiv

Irina Gărdescu - actriță, emigrată în SUA în anul 1975

Anda Onesa - actriță, emigrată în SUA în anul 1991

David Cameron si viitorul Marii Britanii in Europa

"Viitorul Marii Britanii in Europa este important si nu functioneaza in mod corespunzator pentru noi in acest moment, de aceea trebuie sa facem unele schimbari", a declarat Cameron, conform Reuters.

"Daca stau pur si simplu aici si spun ca vom ramane in Europa cu orice pret, nu cred ca acest plan va functiona", a adaugat Cameron.

Premierul conservator a facut aceste declaratii in contextul in care liderul laburist, Ed Miliband, a criticat planul de organizare a unui referendum privind apartenenta Marii Britanii la UE, argumentand ca initiativa afecteaza increderea investitorilor straini.

Pentru atenuarea ascensiunii formatiunii nationaliste Partidul Independentei Marii Britanii (UKIP), David Cameron a anuntat recent ca doreste limitarea imigratiei provenind din alte state membre UE. In replica, Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a avertizat ca o iesire a Marii Britanii din Uniunea Europeana a devenit "posibila".

Protv

Cristiana Anghel (PC): Aş da drept de vot celor care au stat trei luni în ţară în ultimul an. Ştiu România doar din fotografii

Cristiana Anghel, senatoarea grevistă aleasă pe listele PC, partid fondat de Dan Voiculescu, spune că ar trebui să aibă drept de vot doar românii care dovedesc că au stat în ţară cel puţin trei luni în ultimul an pentru că mulţi votanţi din diaspora au văzut România doar din fotografii.

„În 2009, diaspora şi Transilvania a spus că face bine, iar noi, ceilalţi, suntem nişte proşti! Şi a ieşit preşedintele celor care vin ca musafirii în ţară şi habar nu au ce suportam noi aici... În 2009 Basescu a câştigat un nou mandat cu voturile celor din diaspora...unii ştiu cum mai arată România doar din fotografii... Si da, poate că sună extremist. Aş da drept de vot doar celor care dovedesc că au stat în ţară cel puţin 3 luni în ultimele 12 luni“, a scris Cristiana Anghel, pe pagina sa de Facebook.
Adevarul.ro

Ex Ministru T.Corlatean departe de comunitatile romanesti si in trecut

August 2014

Reprezentanţii comunităţii româneşti din Serbia cer retragerea consulului general al României de la Zaicear, Iulian Niţu, pe care îl acuză că duce o politică anti-românească în Valea Timocului, care dăunează "grav" atât comunităţii, Ministerului Afacerilor Externe (MAE), cât şi României.

"Având în vedere problemele pe care le avem noi cu consulul general al României de la Zaicear, Iulian Niţu, şi problemele pe care le-a creat de la venirea în Serbia, de doi ani, adică a încercat prin toate modalităţile să strice tot ce a fost făcut bun în ani antetriori, creează noi lideri, noi organizaţii, încearcă să spargă organizaţiile vechi care au făcut ceva pentru românii din Serbia de răsărit, noi pentru asta cerem retragerea consulului de la Zaicear, pentru că dăunează grav atât comunităţii noastre, dar credem că dăunează grav şi Ministerului de Externe şi României printr-o politică pe care o pot numi anti-românească în Timoc", a declarat, luni, la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului, Predrag Balasevic, preşedintele Partidului "Neamul Românesc" din Valea Timocului, citat de corespondentul MEDIAFAX.

Potrivit acestuia, românii din Serbia nu mai colaborează cu consulul general şi, cu toate că au insistat mult să se deschidă această reprezentanţă a României la Zaicear, susţin că, dacă ştiau că o să vină o persoană cum este Iulian Niţu, poate era mai mai bine ca acest consulat să nu se fi deschis, "pentru că el face o politică în defavoarea comunităţii româneşti din Timoc şi am ajuns în situaţia în care nu îl mai putem suporta".

Predrag Balasevic a precizat că a solicitat retragerea consulului general de la Zaicear şi Ministerului Afacerilor Externe român, însă până în prezent nu a primit niciun răspuns.

"Noi am avut anul trecut o întâlnire cu domnul Corlăţean (ministrul Afacerilor Externe - n.r.) în care i-am atras atenţia asupra acestei probleme, am trimis scrisori oriunde am putut să discutăm despre problema aceasta la cel mai înalt nivel, noi am discutat, am vorbit, am cerut, nu am văzut nicio reacţie până în prezent", a mai spus acesta.

La rândul său, preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale a Românilor de Pretutindeni, Eugen Popescu, a criticat diplomaţia românească, afirmând că "România nu a mai avut de multă vreme diplomaţi slabi ca cei din Serbia, care duc o politică anti-românească".

"Atât ambasadorul Banu, cât şi consulul de la Zaicear fac mai mult politică pro-sârbească decât pro-românească şi este de neînţeles cum sunt ţinuţi aceşti oameni de Ministerul de Externe în post de atâta vreme. Nu este deloc un motiv pentru a fi ţinuţi pe bani mulţi pe care statul român îi plăteşte doar ca să facă rău. România are nevoie de o diplomaţie pro-activă puternică, care să facă cinste unui stat care este membru NATO şi membru al UE. Nu trebuie să umble cu coloana vertebrală îndoită numai ca să fie invitată la tot felul de recepţii la Belgrad. Este de neînţeles de ce domnul ministru Corlăţean, care este un cunoscător aprofundat al Serbiei, al zonei şi al românilor din Serbia, este de acord să menţin astfel de indivizi în posturi acolo", a declarat Eugen Popescu.

La Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului participă aproximativ o sută de persoane, între care parlamentari de pe cele două maluri ale Prutului, miniştri, cursanţi din ţară şi din Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Albania, Macedonia, precum şi conferenţiari din Cluj, Bucureşti, Iaşi, dar şi din Italia şi Germania, studenţi, masteranzi şi doctoranzi cu preocupări privind promovarea valorilor naţionale, convieţuirea interetnică şi afirmarea identităţii cultrale, lingvistice şi confesionale în medii multietnice.

mediafax

Viata dulce a unei comunitati.

DE CE CANADA? 10 MOTIVE, PE LINGA MULTE ALTELE
E o intrebare pe care multi dintre prietenii din Romania mi-o mai pun si azi, dupa 15 ani de canadienizare. Dincolo de chestiunile majore care fac din Canada un loc placut locuibil (cel putin), chestiunile aparent minore, care te lovesc zilnic sint cele care lasa urme vizibile. Evident, exista momente de nostalgie, de indoiala vizavi de cit de oportuna si necesara a fost alegerea migrarii. Insa tot chestiunile aparent minore si cotidiene sint cele care, in final ma linistesc.
Mi-a venit cheful sa scriu rindurile de fata aseara, dupa ce am pierdut telefonul mobil intr-unul din cele mai aglomerate supermarket-uri, Wal Mart. Cind am realizat disparitia celularului am format imediat numarul acestuia de pe telefonul sotiei. Dupa citeva apeluri mi-a raspuns o voce feminina; m-am prezentat si dupa citeva cuvinte mi s-a spus ca pot sa merg sa imi iau telefonul de la Customer Service. Cineva il gasise si l-a predat unui manager. Nu e prima oara, nici a doua oara, e a patra oara cind scenariul se repeta: pierd telefonul, sun la numarul meu, cineva raspunde si stabilim un loc de unde pot sa il recuperez si… atit. Niciodata nu s-a pus problema vreunei recompense cit de mica, pentu ca celor mai multi li se (si ni se) pare un fapt normal sa poti ajuta.
Si sa revin, de ce Canada?
Pentru ca vinzatoarele si casieritele imi zimbesc (nu numai mie) chiar si daca zimbetul face parte din pachetul profesional.
Pentru ca daca uit usa la masina larg deschisa intr-o parcare aglomerata peste noapte, a doua zi la prinz gasesc usa la fel de deschisa cu tot continutul masinii neatins.
Pentru ca politistii sint politicosi, atita vreme cit sint si eu la fel.
Pentru ca la orice restaurant merg chelnerii si chelneritele ma intreaba la jumatatea mesei cum e mincarea si daca mai doresc ceva.
Pentru ca pot sa returnez orice articol cumpar de la orice magazin (cu foarte mici si nesemnificative exceptii gen software si lenjerie).
Pentru ca vip-urile canadiene prefera anonimatul si discretia in fata ochilor publici.
Pentru ca programele de stiri sint plicticoase.
Pentru ca in Toronto gasesc toate bucatariile lumii.
Pentru ca nu trebuie sa dau ciubucuri (in afara de restaurante si asta deoarece chelnerii lucreaza la salariu minim pe economie tocmai din cauza bacsisurilor).
Si pentru ca Canada (iertare pentru insulta cacofonica) este o tara normala si linistita; pe alocuri, prea linistita pentru temperamentul meu si al semenilor mei transatlantic stramutati.
Daca cele de mai sus provin din experiente personale, experienta colegei Simona Catrina este poate si mai convingatoare: o prietena de-a ei, dupa o vizita si o tacla cu Simona, o suna sa ii spuna ca a uitat poseta intr-o statie de autobuz in urma cu circa doua ore. Asta in miezul zilei si intr-o zona centrala. Simona merge si recupereaza poseta nedeschisa din statia de autobuz dupa aproape trei ore.
Ei vedeti? D-aia.
Raul Dudnic
Canada
rauldudnic.com

Povestea controversată a primilor siamezi din lume: cum s-au însurat fraţii Bunker şi au avut 21 de copii

Dacă pereţii ar putea vorbi, cei din dormitorul fraţilor Bunker ar spune poveşti interesante. Patul lor matrimonial, în care au fost concepuţi 21 de copii, era suficient de încăpător pentru patru persoane: fraţii Chang şi Eng la mijloc, iar de-o parte şi de alta, soţiile acestora.

Chang şi Eng Bunker din Siam (Thailanda de astăzi) au fost primii siamezi, cei „datorită” cărora acest cuvânt a apărut în dicţionarele medicale. Potrivit unei noi biografii apărute, perechea a învins prejudecăţile din America şi Anglia secolului al XIX-lea.

Fraţii Bunker s-au născut în 1811 într-un sat pescăresc de lângă Bankok, Siam. Moaşele care i-au adus pe lume au fost terifiate de ligamentul care îi unea pe cei doi băieţi în jurul taliei. Mama acestora le-a salvat cel mai probabil viaţa atunci când a întors ligamentul şi a mutat bebeluşii astfel încât să se poată privi în ochi unul pe celălalt. I-a numit In şi Jun, Eng şi Chung fiind variantele englezeşti ale numelor acestora. De mici copii, Eng şi Chung au fost încurajaţi să facă exerciţii fizice şi să încerce să întindă ligamentul care le unea trupurile, reuşind astfel să creeze o distanţă de aproximativ 14 centimetri, destul cât să poată alerga sau înota.

Dacă un anume comerciant britanic nu le ieşea în cale pe când erau adolescenţi, viaţa celor doi băieţi s-ar fi consumat în satul în care s-au născut. Robert Hunter a fost cel care a recunoscut potenţialul comercial al siamezilor, după ce a crezut că sunt „un soi ciudat de animal” atunci când i-a văzut înotând în râu. Bărbatul i-a convins cu uşurinţă pe părinţii băieţilor să-l lase să-i ia cu el în Vest, unde urma să fie expuşi spre deliciul publicului curios. După cinci ani de negocieri cu regele Siamului şi puţin ajutor din partea unui căpitan de vapor, Abel Coffin, gemenii au părăsit micuţul sat pescăresc în care s-au născut. Tatăl băieţilor a murit când aceştia erau mici, iar mama lor a primit 500 de dolari timp de 30 de luni din partea lui Hunter şi a lui Coffin. Pe vasul care-i ducea spre Massachsetts, Eng şi Chung au demonstrat, prin intermediul translatorului care îi însoţea, că sunt extrem de isteţi şi coordonaţi. Cariera lor a început, totuşi, ca oameni de spectacol. Gemenii au făcut senzaţie în Boston şi în teatrele din Statele Unite, unde făceau spectacole de câte patru ore pe zi, şase zile pe săptămână. Publicul rămânea cu gura căscată când siamezii făceau tumbe, jucau dame sau şah. Deşi Coffin spunea că el şi Hunter sunt stăpânii celor doi, băieţii erau plătiţi bine pentru munca depusă.

Cum nu mulţi gemeni uniţi supravieţuiau, doctorii şi oamenii de ştiinţă americani şi britanici au fost de-a dreptul impresionaţi de fraţii Bunker şi au cerut să îi examineze. La aproape 1.60 înălţime, gemenii erau complet dezvoltaţi, iar ligamentul lor era de mărimea unui braţ de copil. În urma studiilor, s-a observat că Eng şi Chung simţeau dacă unul din ei era gâdilat şi simţeau gustul mâncării atunci când celălalt mânca. Totuşi, nu puteau auzi dacă cineva îi şoptea ceva unuia dintre ei şi nu simţeau dacă unul din ei era ciupit de mână, de exemplu. Deşi ambii erau inteligenţi, Chung îl domina pe Eng, căruia rar îi venea rândul să vorbească.

Întrebarea care îi măcina pe doctori: puteau fi despărţiţi şi să supravieţuiască?

Unii medici spuneau că aceştia ar putea di despărţiţi în siguranţă, în timp ce alţii că o intervenţie le-ar fi fatală, însă Sir Astley Cooper, „Leul Chirurgiei Britanice”, era sigur de un lucru: „Băieţii ăştia fac mult mai mulţi bani împreună, decât ar face dacă ar fi separaţi. De ce să îi separăm. Sunt foarte fericiţi aşa cum sunt”, spunea Cooper.

În ciuda afecţiunii lor şi a prejudecăţilor, Eng şi Chung erau, la vârsta de 20 de ani, sănătoşi, educaţi şi bogaţi. Aveau propriul manager şi cereau să fie respectaţi, neacceptând comentarii răutăcioase, în special din partea celor care spuneau că mama lor i-a vândut în sclavie. Siamezii erau oameni de spectacol şi au realizat că diformitatea lor era un izvor de bogăţie. Următorii şapte ani i-au petrecut pe drumuri, iar în cele trei luni pe care le-au petrecut la Muzeul de Curiozităţi din New York s-au împrietenit cu James Calloway, un tânăr doctor care i-a invitat să îl urmeze în Carolina de Nord.

Sătui să fie expuşi şi tânjind după o viaţă normală, siamezii au acceptat lui Calloway. Acolo au dobândit cetăţenie americană şi şi-au luat prenumele „Bunker”. Îndrăzneţi şi cu un simţ al afacerilor dezvoltat, Eng şi Chung şi-au deschis un magazin şi au cumpărat 80 de hectare de pământ, pe care au construit o fermă şi o casă spaţioasă. Gemenii vânduţi în adolescenţă au devenit stăpânii unui număr mare de sclavi, care munceau pe plantaţii.

Chiar dacă pe plan financiar se aflau în plină dezvoltare, din viaţa fraţilor Bunker lipsea ceva. Fraţilor le plăcea compania femeilor atractive, cu care se implicau deseori în discuţii, însă lumea privea nevoile fizice ale celor doi drept o glumă. Ziarele vremii au publicat, de-a lungul timpului, foarte multe poveşti speculative pe baza întâlnirilor dintre siamezi şi femeile cu erau văzuţi. O londoneză a declarat că s-a îndrăgostit nebuneşte de unul din ei, însă nu a dorit să se căsătorească de teamă să nu fie acuzată de bigamie. O altă admiratoare a povestit că, deşi s-a îndrăgostit de Chang, a renunţat la ideea căsătoriei după ce a realizat că un „divorţ” de Eng nu intra în discuţie.

Autor: Madalina Batrinca
Historia.ro

Teodor Melescanu Ministru de externe

Teodor Meleșcau a depus jurământul la Palatul Cotroceni, pentru funcția de ministru de Externe, la ora 17.30, în prezența președintelui Traian Băsescu și a premierului Victor Ponta. 

Teodor Meleșcau a depus jurământul la Palatul Cotroceni, pentru funcția de ministru de Externe, la ora 17.30. 

Președintele Traian Băsescu a declarat înainte de depunerea jurămânului, că nu l-ar fi numit nici pe Meleșcanu în funcția de ministru de Externe.

”Cred că demsia lui Corlățean a intervenit prea tarziu, dânsul trebuia să își asume eșecul din 2 noiembrie. Nici pe dvs nu v-aș fi numit, dar o fac datorită urgenței și mai ales, am rămas cu declarația dvs că dacă ați fi fost ministru de externe, nu s-ar fi întamplat ce s-a intamplat în turul 2 al alegerilor cu votul din diaspora. Având încredere în ce ați spus public, vă invit să depuneți jurământul”, a spus Băsescu.