Dacă pereţii ar putea vorbi, cei din dormitorul fraţilor Bunker ar spune poveşti interesante. Patul lor matrimonial, în care au fost concepuţi 21 de copii, era suficient de încăpător pentru patru persoane: fraţii Chang şi Eng la mijloc, iar de-o parte şi de alta, soţiile acestora.
Chang şi Eng Bunker din Siam (Thailanda de astăzi) au fost primii siamezi, cei „datorită” cărora acest cuvânt a apărut în dicţionarele medicale. Potrivit unei noi biografii apărute, perechea a învins prejudecăţile din America şi Anglia secolului al XIX-lea.
Fraţii Bunker s-au născut în 1811 într-un sat pescăresc de lângă Bankok, Siam. Moaşele care i-au adus pe lume au fost terifiate de ligamentul care îi unea pe cei doi băieţi în jurul taliei. Mama acestora le-a salvat cel mai probabil viaţa atunci când a întors ligamentul şi a mutat bebeluşii astfel încât să se poată privi în ochi unul pe celălalt. I-a numit In şi Jun, Eng şi Chung fiind variantele englezeşti ale numelor acestora. De mici copii, Eng şi Chung au fost încurajaţi să facă exerciţii fizice şi să încerce să întindă ligamentul care le unea trupurile, reuşind astfel să creeze o distanţă de aproximativ 14 centimetri, destul cât să poată alerga sau înota.
Dacă un anume comerciant britanic nu le ieşea în cale pe când erau adolescenţi, viaţa celor doi băieţi s-ar fi consumat în satul în care s-au născut. Robert Hunter a fost cel care a recunoscut potenţialul comercial al siamezilor, după ce a crezut că sunt „un soi ciudat de animal” atunci când i-a văzut înotând în râu. Bărbatul i-a convins cu uşurinţă pe părinţii băieţilor să-l lase să-i ia cu el în Vest, unde urma să fie expuşi spre deliciul publicului curios. După cinci ani de negocieri cu regele Siamului şi puţin ajutor din partea unui căpitan de vapor, Abel Coffin, gemenii au părăsit micuţul sat pescăresc în care s-au născut. Tatăl băieţilor a murit când aceştia erau mici, iar mama lor a primit 500 de dolari timp de 30 de luni din partea lui Hunter şi a lui Coffin. Pe vasul care-i ducea spre Massachsetts, Eng şi Chung au demonstrat, prin intermediul translatorului care îi însoţea, că sunt extrem de isteţi şi coordonaţi. Cariera lor a început, totuşi, ca oameni de spectacol. Gemenii au făcut senzaţie în Boston şi în teatrele din Statele Unite, unde făceau spectacole de câte patru ore pe zi, şase zile pe săptămână. Publicul rămânea cu gura căscată când siamezii făceau tumbe, jucau dame sau şah. Deşi Coffin spunea că el şi Hunter sunt stăpânii celor doi, băieţii erau plătiţi bine pentru munca depusă.
Cum nu mulţi gemeni uniţi supravieţuiau, doctorii şi oamenii de ştiinţă americani şi britanici au fost de-a dreptul impresionaţi de fraţii Bunker şi au cerut să îi examineze. La aproape 1.60 înălţime, gemenii erau complet dezvoltaţi, iar ligamentul lor era de mărimea unui braţ de copil. În urma studiilor, s-a observat că Eng şi Chung simţeau dacă unul din ei era gâdilat şi simţeau gustul mâncării atunci când celălalt mânca. Totuşi, nu puteau auzi dacă cineva îi şoptea ceva unuia dintre ei şi nu simţeau dacă unul din ei era ciupit de mână, de exemplu. Deşi ambii erau inteligenţi, Chung îl domina pe Eng, căruia rar îi venea rândul să vorbească.
Întrebarea care îi măcina pe doctori: puteau fi despărţiţi şi să supravieţuiască?
Unii medici spuneau că aceştia ar putea di despărţiţi în siguranţă, în timp ce alţii că o intervenţie le-ar fi fatală, însă Sir Astley Cooper, „Leul Chirurgiei Britanice”, era sigur de un lucru: „Băieţii ăştia fac mult mai mulţi bani împreună, decât ar face dacă ar fi separaţi. De ce să îi separăm. Sunt foarte fericiţi aşa cum sunt”, spunea Cooper.
În ciuda afecţiunii lor şi a prejudecăţilor, Eng şi Chung erau, la vârsta de 20 de ani, sănătoşi, educaţi şi bogaţi. Aveau propriul manager şi cereau să fie respectaţi, neacceptând comentarii răutăcioase, în special din partea celor care spuneau că mama lor i-a vândut în sclavie. Siamezii erau oameni de spectacol şi au realizat că diformitatea lor era un izvor de bogăţie. Următorii şapte ani i-au petrecut pe drumuri, iar în cele trei luni pe care le-au petrecut la Muzeul de Curiozităţi din New York s-au împrietenit cu James Calloway, un tânăr doctor care i-a invitat să îl urmeze în Carolina de Nord.
Sătui să fie expuşi şi tânjind după o viaţă normală, siamezii au acceptat lui Calloway. Acolo au dobândit cetăţenie americană şi şi-au luat prenumele „Bunker”. Îndrăzneţi şi cu un simţ al afacerilor dezvoltat, Eng şi Chung şi-au deschis un magazin şi au cumpărat 80 de hectare de pământ, pe care au construit o fermă şi o casă spaţioasă. Gemenii vânduţi în adolescenţă au devenit stăpânii unui număr mare de sclavi, care munceau pe plantaţii.
Chiar dacă pe plan financiar se aflau în plină dezvoltare, din viaţa fraţilor Bunker lipsea ceva. Fraţilor le plăcea compania femeilor atractive, cu care se implicau deseori în discuţii, însă lumea privea nevoile fizice ale celor doi drept o glumă. Ziarele vremii au publicat, de-a lungul timpului, foarte multe poveşti speculative pe baza întâlnirilor dintre siamezi şi femeile cu erau văzuţi. O londoneză a declarat că s-a îndrăgostit nebuneşte de unul din ei, însă nu a dorit să se căsătorească de teamă să nu fie acuzată de bigamie. O altă admiratoare a povestit că, deşi s-a îndrăgostit de Chang, a renunţat la ideea căsătoriei după ce a realizat că un „divorţ” de Eng nu intra în discuţie.
Autor: Madalina Batrinca
Historia.ro
